Capitolul 3- Un adevar si o minciuna

   - Iti sunt dator cu niste raspunsuri, Anira!
   - Nu imi esti dator cu nimic.Eu iti sunt datoare tie pentru ca m-ai salvat.
   - Totusi vreau sa-ti raspund la intrebari. Eu iti stiu tot istoricul.Si o sa incep cu motivul pentru care sunt atat de retras fata de tine: am fost indragostit nebuneste de o elfa, dar un vampir ne-a...omorat pe amandoi din gelozie. De atunci nu am mai avut nicio iubita.
   Am ramas blocata
   - Cum adica, esti...mort? De cand?
   - Sunt mort, da. De 1 an. Sper ca nu schimba asta cu nimic. Am o poza cu el atunci cand ne-a ucis.
   Cand am vazut poza am impietrit. Era cel care ma transformase pe mine in vampir.
   - O, doamne! Sangele lui imi curge prin vene!
   - Dar oricum nu esti rea ca el.
   - As vrea sa te pot aduce la viata.
   - Pentru ce? Pe mine nu ma deranjeaza. As vrea sa-ti mai spun ceva, dar nu stiu cum.Imi place o fata...
   Desigur ca m-am intristat. In urmatorul moment a intrat Anaoy pe usa.
   -Ani, a izbucnit focul in bucatarie.

   Cum a inceput convorbirea mea particulara cu Max? Tocmai incercam sa descoperim cine erau barbatii misteriosi si ce se intamplase cu Luca. Eu si Max il urmaream pe cel care a flirtat cu mine, iar Anaoy cu Emy se ocupau de armuri (cum i-am poreclit noi).

   Dar sa revenim la prezent. Ma rog dupa ce va spun ca Anaoy m-a enervat ingrozitor de tare ca a intervenit fara sa bata la usa.In bucatarie Luca stingea focul.
   L-am luat deoparte si am inceput sa-l interoghez folosind vraja adevarului. El mi-a spus ca a vazut armurile fugind prin castel, ca a incercat sa arunce o privire asupra lor, dar nimic. Dupa parerea lui erau fantome. Apoi mi-a spus ca au luat-o spre padure (off...iarasi padurea!!!!!!!) asa ca am plecat cu cei 4 prieteni (3+Luca)
intr-acolo.
   Dar cand am ajuns intr-o poiana din codru, au crescut copaci noi si iedera care unea varfurile lor. Eram prinsi la mijloc.
   -Ce facem acum?
   Eu si Anaoy eram speriate (thaaaaaa...) si puneam intrebari, in cor, fara rost. Vazandu-ma asa, Max mi-a dat o piatra care, spune el, ma linistea. Si asa a si fost.
   Dupa o jumatate de ora de stat dupa bariera de copaci(cap pe ce sa scriu bariera de corali), au aparut niste animale care au inceput sa roada copacii, formand o usa pe care puteam iesi.
   -Ne pare rau ca padurea v-a atacat. Am vrajit-o sa blocheze toti spionii. Majestatile voastre, nu sunteti spioane, nu?
   Eram inca blocata. Incet m-am apropia de Max si l-am luat de mana.
   -Ce...ce sunt...chestiile astea???
   -Sunt cartini. Sunt inofensivi. Te-a mai linistit asta?
   -Cat de cat...
   Si i-am trantit un zambet care ii bloca respiratia. Cum mi-am dat seama? Se inrosise la fata.
   -Va invitam la noi la palat. O sa va oferim niste haine curate pentru ca vad ca sunteti cam "sifonati".

*

   Palatul era...imens. Tavanul era dintr-o sticla aproape inobservabila. Era foarte ciudat cum era impunator si totusi nu era (nu intrebati...)

   Un cartin se posta langa mine si incerca sa se bage in vorba.

   -Buna...ce faci? Poti sa-mi spui Tani...Eu cum pot sa-ti spun?

   Incercam sa ma misc ca sa scap de el. Dar nu si-a dat seama. Dar aveam niste prieteni care stiau mai bine decat mine sa se foloseasca de cei din jur. Si m-au pus sa-l trag de limba.

   Si tipul "vorbea, vorbea, de nu se mai oprea"(cu faina Grania...). Am aflat in 5 minute ce aflau spionii intr-o viata. de munca. Tot ce mai trebuia era sa-mi dau seama daca era adevarat(ca desteapta de mine uitase de vraja adevarului...)

   Ghiciti ce a spus adevarat. Doar cartinii puteau comanda padurii si nu facea nimic ca asa-i venea ei. Dar m-a si mintit: nu-l chema Tani.

Capitolul 2-Vanatoarea

   Ne-am hotarat sa ne invitam noii prieteni la castel. Dar hai sa stiti si voi cum arata. Este ca un castel medieval doar ca singura diferenta este ca...are viata. Dupa scoala, i-am luat pe cei 4 si ne-am indreptat spre castel. Ca intotdeauna treceam printr-o padure foarte infricosetoare. Dar era prima data cand ma simteam urmarita. Comportamentul meu era ciudat, iar Max a observat asta.
   - Ce se intampla?
   - Ma simt urmarita. Dar probabil ca doar imi joaca feste imaginatia.
   In timpul acesta, prietenii ne-o luasera cu mult inainte. Acum eram doar eu, Max si natura.
   - Se pare ca suntem singuri.
   -Tu stii totul despre mine. Ce-ar fi sa imi spui si tu ceva despre tine?
   Eram curioasa. Ce sa fac?Bine.Poate ca am fost un pic cam...prea directa...
   -Nu. Ar fi mai bine sa nu.
   - Dar...
   Si acesta a fost momentul in care, cum nu stiu, am ramas singura singurica. Desi nu aveam semnal, telefonul meu suna (telefonul meu Corby...e important sa precizez asta :D ). Era un apelant necunoscut (offf...haide!! nu-mi spunetzi ca n-ati facut farse la telefon nicodata...) Am raspuns.
   -Uite-te in spatele tau!
   Era o voce ragusita care ma facu sa scap telefonul (din fericire nu s-a zgariat) din mana. Cand m-am intors, in fata mea se afla o creatura(da...asta-i monstru!!!!) de cel putin 5 metri, dar inainte de a face vreo miscare un varcolac( la mine in poveste varcolacii sunt niste oameni-lupi...se pot transforma oricand si au cel putzin 3 m inaltime) il doborai sarind pe el. Eram cat se poate de speriata. Din fericire, cand monstrul nu mai avea suflare, varcolacul reveni la forma de om. Era Max.
   -Esti bine? Imi pare atat de rau ca te-am lasat singura!
   - C...c...c...cea fost asta?
   - Un gonim*. Sunt foarte periculosi daca primes ordine de la stapani. Cineva iti vrea raul. O sa te ajut sa afli cine.
   -Mersi! Hai sa plecam cat mai repede de aici. La castel vom fi mai in siguranta.

*

   La castel ceilalti incepusera petrecerea fara noi. Am luat-o pe Anaoy deoparte si i-am povestit intamplarea.

   - Te place!

   - Ba nu cred! Pur si simplu m-a salvat!!!!

   - Ok. Cum zici tu!

   Si baietii vorbeau. Max nu stia cum sa se mai comporte. Varcolacul din el ii interzicea sa iubeasca o fata chiar doar pe jumatate vampir. Ar fi dorit sa o roage sa-l transforme sa fie ca si ea numai pentru asta, dar ar fi devenit frati de sange(alta problema...OMG...grea e viatza)

   Vazand tristetea de pe chipul prietenului sau, Emy ii spuse:

   - Roag-o pe Anaoy! Ea cu siguranta va stii cum sa te ajute. E o fata atat de draguta!

   Chipul lui Max se lumina:

   - Iti place de ea. Deci ai aceeasi problema ca si mine. Vorbesti tu cu anira despre problema noastra si imi spui si mie.( :D )

   - Off, bine! M-ai prins. Ok. O fac pentru amandoi.

**

   Cand Emy a venit la mine eu stateam de vorba cu Luca. Tipul arata ca Orlando Bloon numai ca versiunea mai tanara. Era servitorul meu de incredere.

   - Poti sa-ti fur partenera de discutie? interveni Emy.

   Fara sa mai zica nimic Luca pleca si se aseza fix langa Max.

   - Hei, tu o stii pe tipa aia?

   - Tipa aia are un nume...

   - Nu am fost prea interesat despre ce vorbea, datorita decolteului rochiei. Si printesa pare destul de interesata de mine.

   - Dar cine esti tu mai exact?

   - Ehhh...dar nu m-am prezentat?Sunt Luca si in acelasi timp un tip sexy si inteligent.

   - Bravo tie! Te rog, nu te mai apropia de printesa...altfel...

   - Altfel ce? Imi place mult de ea si nu-mi interzici tu asta!

   In tot acest timp eu il lamuream pe Emy cum stiam eu mai bine (si cat stiam...deoarece problema nu era una usor de rezolvat). Cand sa-mi spuna de ce m-a intrebat asta am fost...ridicata in aer de catre Luca care m-a dus apoi in camera obscura a castelului ( o sa apara si castelul care e foarte vorbaret...)

   Dar poate va intrebati ce facea Anaoy. Se indopa cu ciocolata in timp ce era si ea curtata de un tip dragut. Desigur, asta l-a facut gelos pe Emanuel. Oooo, nu ca manca ciocolata, ci ca pare mai mai ca-l saruta pe tipul necunoscut.

   Max era furios. Nu numai ca nu stia ce sa faca cu iubirea lui, dar acum avea si concurent. 

   Dar sa revenim la mine. Luca mi-a aratat niste imagini facute de castel. In ele se vedeau niste persoane imbracate in armuri medievale care cautau ceva. Offf, fir-ar. Acum trebuie sa mai aflu si asta.

   Desigur, i-am luat pe toti prietenii deoparte si le-am povestit ce mi-a aratat Luca. Max fusese atat de furios incat uiate cat e de bun la citit biografii, dar a incercat asta imediat cum si-a adus aminte. Ne-a spus ca ceva era in neregula ori cu el, ori o vraja il proteja pe Luca. Care era problema? Nu putuse sa-l citeasca. Deci alt mister de rezolvat.In curand o sa devenim detectivi daca o tinem in ritmul asta.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
gonim= animal imspaimantator preistoric, acoperit cu blana, de obicei bruna.